Ovi D. Pop, artistul fotograf medaliat cu aur în 61 de țări de pe glob

Se spune că o imagine face cât o mie de cuvinte. Şi nu degeaba.
Fără a începe cu enumerarea unor citate celebre despre arta de a face fotografii, rămaşi pur şi simplu fără cuvinte la privirea câtorva poze făcute de Ovi D. Pop, realizăm pur şi simplu că o fotografie reuşeşte în cel mai simplu cu putinţă mod să ne deschidă ochii spre o altă lume. Călătorim. Da, despre asta este vorba când priveşti fotografiile artistului Ovi D. Pop, şi ar fi mare păcat să călătorim singuri, motiv pentru care vă invităm alături de noi.
– Cum se obişnuieşte, un prim pas în călătoria noastră interviu este să descoperim omul.
– Mă numesc Ovi D. Pop, m-am născut la Oradea în 9 aprilie 1973 şi sunt fotograf de peste 20 de ani. Sunt directorul Editurii “Duran`s” Oradea, în îngrijirea căreia am publicat 7 monografii ilustrate ale judeţului Bihor, lucrări ce conţin peste 1.500 de fotografii cu cele mai reprezentative locaţii din judeţ, respectiv 6 ediţii ale Ghidului turistic al judeţului Bihor, 2 ediţii ale albumului “Oradea mea”, o ediţie a albumului “Comitatus Bihoriensis” şi multe alte vederi şi cărţi de buzunar. Sunt câteva din lucrările care reflectă activitatea mea.
– O iubire de-o viaţă… Fotografia.
Modele?
– Da. Aparatul foto este canalul prin care reuşesc să redau ceea ce văd cu ochii şi cu sufletul. Modele pentru mine sunt bătrânii fotografiei, Ansel Adams, Larry Woodman sau Olivier Valsecchi.
– Arta fotografică şi genurile ei. Ce anume preferi?
– Prefer mai multe genuri ale acestei arte. Îmi place portretul, nudul, fotografiile aeriene şi monumentele.
– În cei peste 20 de ani de frumos, 20 de ani de pasiune, ai reuşit să conturezi un tablou încărcat de distincţii, premii. Înainte de a vorbi despre toate acestea, îţi propun un salt în timp pentru a afla de unde pasiunea pentru fotografie.
– Pasiunea pentru fotografie o am de la mama mea, care pot să spun că pe vremea când aveam cam 13 – 14 ani a fost persoana care m-a învăţat primii paşi în a mânui aparatul foto.
– Care a fost primul tău aparat de fotografiat?
– Un aparat Smena 8. Da, l-am primit la 14 ani de la mama.
– Mult a mai avansat tehnologia în ultimii 20 de ani…
– Acum 20 de ani, îmi aduc aminte că aveam un aparat Minolta pe film. Foarte fiabil, recunosc. Dar acum, în zilele noastre, mărturisesc că nu aş mai reveni la perioada filmului.
– De ce? Era greu?
– Nu pentru că ar fi fost greu, ci pentru că procedura era una mai anevoioasă. În prezent, cu tehnologia de azi, ai mai mult timp pentru fotografie. La vremea aceea, a filmului, ca fotograf stăteai mai mult în laborator. Actualul laborator este Photoshopul, pe care îl poţi mânui comod, din “fotoliu”.
– Cine te-a învăţat tot ceea ce ştii în acest domeniu?
– În primă fază, profesoara mea, săi spun aşa, a fost mama. Apoi a mers totul de la sine, iar la un moment dat am avut o cotitură în carieră. Preşedintele Fotoclubului “Nufărul” din Oradea, domnul Ştefan Toth, m-a îndrumat să îmi exploatez partea artistică. Dânsul a văzut în mine talent şi m-a tot pistonat să trec pe această parte. Din 2013 m-am orientat şi spre fotografia artistică, reuşind să întrunesc criteriile pentru obţinerea distincţiilor naţionale şi internaţionale – EAFR (Excelenţă a Asociaţiei Artiştilor Fotografi din România) şi E.FIAP/b (Excellence de Fédération Internationale de l’Art Photographique) cu rang de bronz.
– Şi a urmat o colecţie impresionantă de premii, trofee, distincţii…
– Fotografiile mele au fost răsplătite cu 776 de premii, din care 219 medalii de aur/ locul I / Trofee în 61 de ţări diferite cum ar fi< Albania, Andorra, Argentina, Austria, Australia, Azerbaidjan, Bangladesh, Belarus, Belgia, Bosnia, Brazilia, Bulgaria, China, Cipru, Croaţia, Cuba, Dominica, Egipt, Estonia, Finlanda, Franţa, Georgia, Germania, Grecia, Hong Kong, India, Iran, Irlanda, Italia, Israel, Japonia, Kosovo, Lituania, Luxemburg, Macau, Macedonia, Muntenegru, Nepal, Oman, Polonia, Rusia, Serbia, Slovacia, Slovenia, Singapore, Suedia, Spania, SUA, Tanzania, Tadjikistan, Ucraina, Ungaria şi România. Din fotografiile mele au fost organizate mai multe expoziţii personale în Oradea, Carei, Cluj-Napoca, Valea lui Mihai, Hajduszoboszló, Gyula, Bruxelles, Cernăuţi şi Dărăbani, respectiv mai multe expoziţii de grup în Cluj-Napoca, Bucureşti, Szeged, Budapesta, Bratislava, Kosice, Monteviarchi, Cernăuţi, Ujgorod, Chişinău, Kolkatta, Shenzen, Kunming şi în Macau. Am jurizat în Saloane Internaţionale din România, Croaţia, Australia, China, Georgia şi Ucraina.Toate acestea, însă, nu le cuantific în ani, ci în realizări şi în bogăţia momentelor pe care am reuşit să le surprind cu ajutorul luminii şi a umbrelor.
– Care este partea cea mai grea în meseria de fotograf?
– Partea cea mai grea, acum că stausă mă gândesc, este să fii pe fază tot timpul. Asta ca să nu treacă pe lângă tine cadrele.
– Ai calculat vreodată cam câte fotografii faci zilnic?
– La două modele fac, de exemplu, cam 50 de fotografii. Măcar una de concurs. Dacă sunt pe teren, la munte să spunem, am cel puţin 200 de cadre. Încerc să optimizez timpul, să apăs declanşatorul doar atunci când este nevoie…
– Cea mai mare pasiune în materie de fotografie?
– Nudurile. Sunt un fotograf pasionat de nuduri. Este greu să îţi găseşti model, dar partea cea bună este că după premiile pe care le obţin cu fotografiile mele vin şi doritoare care să stea în faţa aparatului de fotografiat.
– În zilele noastre, toată lumea face poze. Telefoane inteligente cu cameră foto, poze după poze. Spune-mi, în opinia ta care e diferenţa între poza făcută cu telefonul şi cea cu aparatul foto?
– Cel mai important este, după mine, să vezi ceea ce e de fotografiat, apoi contează cu ce aparat imortalizezi momentul. Într-adevăr, nu se compară senzorul unui aparat Full Frame cu senzorul unui telefon, doar că prin diversele magii, să le spunem aşa, de programare, se ajunge şi în cazul telefoanelor mobile la calităţi din ce în ce mai bune ale fotografiilor.
– Ovi, eşti recunoscut pentru calitatea cursurilor pe care le organizezi,cursuri de fotografie.
– Am deschis porţile Şcolii de Fotografieîn anul 2016, împreună cu artista fotograf Adela Rusu. Sunt autorizat de către Ministerul Muncii şi Ministerul Educaţiei pentru a putea preda cursul de fotograf. Personal, până acum am avut 27 de serii de cursanţi, cinci de începători şi diferenţa de avansaţi. La Satu Mare am organizat până în clipa de faţă cinci serii de cursuri, toate pentru fotografi acreditaţi. Ca un bilanţ aş putea spune că am şcolit peste 240 de fotografi.
– Ce vor oamenii când se înscriu la cursul de fotografie?
– O mică parte doreşte diploma pentru a-i servi la fondarea unei Întreprinderi Individuale, iar partea cea mare vine la curs pentru că a face fotografii este un hobby. Oamenii vor să înveţe să fotografieze mai bine.
– Pe când următorul curs la Satu Mare?
– Bucuros anunţ că din 2 până în 14 septembrie mă aflu în mijlocul sătmărenilor pentru un nou curs de fotografie. În încheiere, invităm cititorii noştri în mediul virtual, să acceseze pagina de internet a artistului fotograf Ovi D. Pop, www.ovidpop.ro, pagina din reţeaua de socializarewww.facebook.com/ovi.d.pop, pentru că, aşa cum scriam la început,o fotografie face cât o mie de cuvinte.
A consemnat Ioana Vladimirescu

http://www.informatia-zilei.ro/sm/wp-content/uploads/2019/08/IZD-25.08.2019-site.pdf