“Pictor” prin click: Fotograful orădean Ovi D. Pop a adunat 340 de premii din toată lumea, între care 64 de medalii de aur (FOTO)
Poate fără a-l cunoaşte, nu puţini orădeni au admirat măcar o fotografie a concitadinului Ovi D. Pop. De-a lungul anilor, Ovi, un tip harnic şi hâtru, a tipărit cărţi şi monografii inedite cu imagini din Oradea şi Bihor, realizate chiar de el, multe în timpul unor zboruri cu avionul.
De ceva vreme, însă, a trecut de la fotografiile documentare într-un alt registru, mai profund, al celor artistice. O mutare inspirată, cele mai importante foruri internaţionale din domeniu răsplătindu-l pentru portrete, instantanee şi nuduri, majoritatea ilustrând locuri şi oameni din Bihor…
Discuri şi femei
Imaginile l-au atras dintotdeauna, chiar dacă, până nu demult, n-au fost principala lui preocupare. Pasiunea a moştenit-o de la mama lui, care avea un aparat foto rusesc, Smena 8. “În adolescenţă, fiind atlet de performanţă, în cantonamentele din Padiş, Stâna de Vale şi de la mare, fotografiam continuu”, povesteşte bărbatul de 44 de ani.
Nu s-a dedicat de la bun început fotografiei, fiindcă mintea îi era ocupată de altele. “Aveam două preocupări în adolescenţă: femeile şi discurile rock”, zice Ovi. Mai târziu a urmat Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, lucrând totodată ca agent de publicitate pentru ziare locale. “Părinţii mei nu au avut bani. Mama a fost asistentă medicală, iar tata sudor”, zice el.
Nevoia l-a ambiţionat, determinându-l să-şi deschidă, încă din studenţie, în 1994, propria firmă de publicitate, botezată Duran’s Press, după formaţia sa preferată, Duran Duran. Cu timpul şi-a dezvoltat afacerea şi, pe lângă publicitate, a început să facă şi design, şi să tipărească afişe, cataloage, calendare, reviste şi cărţi. Treaba nu i-a mers totdeauna. “În 2009-2010, când a fost criza, am dat faliment. Clienţii nu mi-au plătit lucrările, iar statul îmi cerea TVA după vânzări, nu după încasări. De la 18 angajaţi am ajuns să nu am bani de ţigări”, îşi aminteşte Ovi.
Bihorul lui Ovi
Chiar şi aşa, a decis să continue şi să încerce să se redreseze. A şi reuşit, remarcându-se prin câteva proiecte aparte. În 2005 a editat Monografia Ilustrată a Judeţului Bihor, cu informaţii şi imagini din tot judeţul, retipărită apoi în mai multe ediţii. De asemenea, a lansat Oradea Mea, o culegere de imagini citadine inedite, a cărei copertă o personalizează în funcţie de dorinţele clientului. “Nu existau asemenea cărţi pe piaţă, iar eu n-am vrut niciodată să fac ce fac şi alţii. Am vrut să rămână ceva inedit după mine”, zice Ovi.
În tipăriturile sale, foloseşte des imagini aeriene pe care, până de curând, le-a realizat nu cu drona, ci zburând el însuşi. “Din 2000 am închiriat în fiecare an un avion mic. Zburam cu domnul Lupaş (n.r. – Virgil Lupaş) de la Aeroclub. Am avut şi nişte sperieturi de câteva ori, când am crezut că picăm. M-am gândit cui dracu’ las datoriile?”, râde Ovi.
Bărbatul recunoaşte că nu era cel mai bun fotograf, dar susţine că a fost cel mai implicat, astfel că imaginile lui au fost cumpărate, sub formă de cărţi şi cataloage, de mai multe primării şi de firme care le ofereau protocolar. “Trebuie să ai şi o pasiune, şi o nebunie. Sigur, e şi un business, dar mie chiar îmi place să merg în viaţa satului şi să pozez”, zice el.
Înapoi la curs…
De câţiva ani, Ovi a trecut la un nou nivel. În 2011, Fotoclubul Nufărul, condus de Ştefan Tóth, i-a organizat prima expoziţie – “Oradea văzută din aer”. “Erau fotografii documentare, nu artistice. Mi-a şi zis un prieten că, din 100 de poze, două aveau calităţi artistice”. Un an mai târziu a avut ocazia să călătorească în China la un salon fotografic cu o delegaţie a Fotoclubului. “Acolo mi s-au deschis papilele gustative pentru fotografia artistică”, îşi aminteşte el.
Întors acasă, a început să frecventeze clubul, să facă fotografii artistice şi să le dea colegilor pentru observaţii şi critici. Deşi avea deja experienţă, nu s-a ferit să înveţe, aşa că a urmat şi un curs, al lui Claudiu Szabo. Din 2014, imaginile sale au început să fie premiate. Prima distincţie a venit de la un salon din Slovacia pentru imaginea “Feeding the pigeons”, ce surprindea un copil al străzii dând de mâncare porumbeilor, în Oradea. “Probabil a impresionat şi ideea fotografiei, nu doar tehnica. Faptul că acel băiat le dă de mâncare din puţinul lui şi porumbeilor”, crede autorul.
Oameni şi forme
Astăzi, Ovi D. Pop are titulatura de fotograf E FIAP, adică este în categoria “Excelence” a Federaţiei Internaţionale de Artă Fotografică, cea mai prestigioasă organizaţie internaţională de specialitate, fondată în 1946, de altfel singura recunoscută şi de UNESCO. Imaginile sale, care arată oameni, locuri, natură, instantanee şi nuduri, au apărut în saloane din toată lumea. În total, în doar patru ani, Ovi a adunat 340 de premii, din care 64 medalii de aur, în 32 de ţări. Multe distincţii i-au fost oferite de FIAP şi de Photographic Society of America. Între ţările în care a fost premiat se mai numără Irlanda, Bosnia, Kosovo, China, Australia, Luxemburg, Germania, Finlanda, Brazilia, Republica Dominicană şi Cuba.
Dintre premiile acumulate, 60, din care 15 medalii de aur, sunt pentru nuduri. “Normal, visul oricărui bărbat e să dezbrace femeile”, râde Ovi. Apoi, serios, adaugă că, la fel ca în pictură, “prin nuduri se reflectă creaţia lui Dumnezeu”. “Am încercat să fie altfel, să fie creaţie artistică, nu o expunere pur şi simplu. Am pus accentul pe forme, pe compoziţie”, zice fotograful, care pregăteşte o carte ilustrată doar cu nuduri.
Oaspete de onoare
Încurajat de soţia Antonia şi de fiul Patrick, Ovi D. Pop a înfiinţat Şcoala de Fotografie Varadinum, singura din Oradea acreditată de Ministerul Educaţiei şi de Ministerul Muncii, unde predă alături de Adela Rusu.
Până acum, Ovi a pregătit aproape 100 de elevi în Oradea şi la Satu Mare. Dincolo de teorie, îi duce prin locuri pitoreşti, provocându-i să găsească cele mai bune cadre. De curând, a fost remarcat şi de Uniunea Internaţională a Fotografilor, care la a cincea aniversare a invitat în China 100 dintre cei mai buni fotografi din lume.
În Guangzhou, o provincie din sudul ţării, a fost tratat regeşte şi premiat pentru realizările din 2017, când a adunat nu mai puţin de 114 premii, dintre care 28 de medalii de aur, devenind astfel cel mai prolific fotograf român.
Mai mult, orădeanul a fost desemnat în juriul competiţiei fotografice organizate cu ocazia aniversării, alături de cobreslaşi din Turcia, Malaysia şi China, fiind totodată invitat să le ţină participanţilor şi un seminar. La final, din proprie iniţiativă, Ovi a traversat China pentru a surprinde, chiar şi la -20 de grade, cum trăiesc chinezii din Inner Mongolia, o regiune autonomă din nordul Chinei. Imaginile cu care s-a întors acasă dovedesc că n-a rătăcit degeaba, ci ca un adevărat artist…
VARADINUM FOTO
Salonul de la Oradea
Fotoclubul Varadinum, înfiinţat de Ovi D. Pop şi Adela Rusu, are ca scop nu doar instruirea celor dornici să înveţe despre fotografie, ci şi crearea unei comuniuni. “Cursanţii şcolii noastre voiau să simtă că aparţin unei comunităţi. Acum avem şi membri din Franţa şi din Turcia”, zice orădeanul. La finalul anului trecut, Fotoclubul Varadinum a organizat la Oradea cel mai mare concurs din ţară, cu peste 500 de participanţi din Europa şi nu numai, sub patronajul forurilor internaţionale FIAP (Franţa) şi PSA (Statele Unite), iar în juriu s-au aflat fotografi de seamă precum italianul Michele Macinai şi grecul Metzakis Manolis. Salonul Varadinum Foto va fi organizat şi în 2018.
